Tron: Ares – o călătorie spectaculoasă prin neon, muzică și amintiri

Film regizat de Joachim Rønning, după un scenariu de Jesse Wigutow, Tron: Ares îl are în rol principal pe Jared Leto (Ares), alături de Greta Lee, Evan Peters, Jeff Bridges, Gillian Anderson, Jodie Turner-Smith şi alţii. Premisa: un “Program” foarte sofisticat – Ares – este trimis din lumea digitală în lumea reală într-o misiune periculoasă; omenirea se confruntă pentru prima oară cu ființe bazate pe Inteligență Artificială care pot fi materializate fizic, dar cu limitări.

Unul dintre aspectele care primesc cele mai multe laude este componenta vizuală: efecte speciale impresionante, utilizarea culorilor neon, design-ul luminii și al spațiilor digitale (Grid-ul), care oferă o atmosferă cinematografică puternică. Sunetul și coloana sonoră, semnate de Nine Inch Nails (Trent Reznor & Atticus Ross), sunt de asemenea un motor esențial al atmosferei filmului — ele susțin tensiunea, frumusețea și momentele emoționale în mod neașteptat.

Pe partea cealaltă, criticii semnalează că filmul suferă de un scenariu destul de clasic, uneori previzibil, și că personajele nu sunt suficient conturate. Relațiile dintre ele și motivațiile par să lipsească de profunzime, iar momentele care ar fi trebuit să creeze empatie sau tensiune nu reușesc întotdeauna.

Tron: Ares pare să navigheze între a onora trecutul francizei și a aduce ceva nou. Deși apar referințe emoționante la filmele precedente (ale lui Kevin Flynn, la estetica originală Tron etc.), unii critici susțin că filmul se bazează cam mult pe efectul nostalgiei, în detrimentul unei narațiuni cu adevărat originale.

La debut, Tron: Ares a ocupat primul loc în box office-ul din SUA cu încasări de aproximativ 33,5 milioane USD în weekendul de lansare, dar acest rezultat a fost considerat modest în raport cu bugetul estimat de ~150 milioane USD și așteptările generate. Reacțiile publicului sunt mixte: mulți se bucură de experiența vizuală și muzică, în timp ce alții critică scenariul și lipsa unui centru emoțional puternic.

Printre punctele forte: vizualul, efectele speciale, coloană sonoră energizantă, momente de acțiune bine ridicate, anumite scene memorabile (cum ar fi pistolăriile în lumi digitale și tranziția dintre real și virtual). În schimb, nu funcționează la fel de bine: povestea uneori incoerentă, ritmul care se pierde spre final, personaje secundare puțin marcate, dialoguri care pot părea superficiale.

Dacă ești fan al francizei Tron sau al filmelor SF vizual spectaculoase și vrei să mergi la cinema pentru experiența audio-vizuală, Tron: Ares merită. Ia-l ca pe o experiență de spectacol, mai mult decât ca pe un film care schimbă paradigme. Pentru cine caută o poveste memorabilă, profundă, poate fi puțin dezamăgitor. Dar, în final, filmul reușește să ofere un show vibrant — lumini, sunet, efecte și momente de nostalgie. Așadar, recomand să-l vizionezi la cinema (ideal într-o sală cu sunet bun) și să-ai așteptări moderate ‒ vei pleca mulțumit dacă te lași purtat de magie, dar nu te aștepta la o revoluție.