The Conjuring 4: Last Rites - Recenzie Film

Regizat de Michael Chaves, care a mai contribuit la alte producţii din universul Conjuring, filmul a apărut pe 5 septembrie 2025, schimbând tradiția lansărilor de vară pentru franciză. Există indicii potrivit cărora filmul încheie ceea ce a fost numit „Phase One” al universului Conjuring.

Povestea Last Rites se bazează (cu măsuri dramatice de ficțiune) pe fenomenul real cunoscut ca Smurl Haunting – familia Smurl, din West Pittston, Pennsylvania, care în anii ’70-’80 a raportat activități paranormale: zgomote, mirosuri ciudate, atacuri fizice, prezențe invizibile. Filmul împrumută elemente din povestea originală, dar le îmbină cu viața lui Judy Warren, familie Warren și tensiuni familiale pentru un final emoțional.

Veteranii Conjuring, Patrick Wilson și Vera Farmiga, revin în rolurile lui Ed și Lorraine Warren, cei doi investigatori paranormali. Se alătură Mia Tomlinson, interpretând rolul fiicei Judy, și Ben Hardy ca Tony Spera, prietenul/soțul lui Judy. Familia Smurl este reprezentată prin Jack și Janet Smurl (Elliot Cowan și Rebecca Calder), plus copiii familiei. Distribuția include personaje episodice dar cu impact emoțional, alături de roluri mici de cameo din filmele anterioare.

Filmul împarte povestea între două case bântuite – casa familiei Smurl și tânăra Judy Warren, obligată să-și înfrunte frica personală. Este o abordare de slow burn horror, cu elemente clasice: case vechi, tablouri, obiecte muzicale sinistre, fotografii vechi, camere ascunse. Temele principale includ credința, moștenirea spirituală, confruntarea cu traumele, echilibrul între viața de familie și responsabilitatea de a face față răului. Există, de asemenea, tensiune psihologică între Ed și Lorraine în ceea ce privește limitele muncii lor paranormale.

Last Rites cultivă o atmosferă sumbră, folosind imagini din casete video vechi, materiale de supraveghere, camere de hotel și obiecte cotidiene transformate în surse de frică. Pacing-ul este mai lent decât la alte filme din franciză: primele părți stau mai mult pe stabilirea contextului și relațiilor personale, ca apoi să escaladeze într-un climax prelung. Unii critici susțin că filmul ar fi devenit uneori obositor din cauza emoțiilor bine încărcate, dar și laude mai ales pentru momentele când personajele în special Lorraine trebuie să facă alegeri grele.

Vera Farmiga se remarcă pentru capacitatea ei de a transmite frica, dar și compasiunea și sensibilitatea spirituală, ceea ce oferă filmului o ancoră emoțională solidă. Patrick Wilson o completează bine, mai ales în momentele tensionate, când nu doar posedarea demonilor, ci responsabilitatea morală devine grea. Cinematografia (folosind cadre întunecate, iluminare dramatică), muzica, decorurile sinistre și sunetul ambiental sunt bine realizate – creând clipe cu adevărat înspăimântătoare.

Criticii notează că filmul, deși bine intenționat, suferă de unele momente în care emoția devine apăsătoare, și când scenele de frică sunt intercalate cu segmente lungi de dezvoltare de relații, care încetinesc ritmul. Durata de aproximativ 2h15min este percepută ca una care ar fi putut fi mai concentrată. Unele elemente paranormale, care ar fi putut fi mai inovatoare, sunt mai degrabă convenționale. Pentru fanii horror-ului puro, e posibil să simtă cum clădirea tensiunii este uneori compromisă de nevoia de a oferi „ultime rânduri” emoționale.

The Conjuring: Last Rites a stabilit un record: cel mai mare debut global pentru un film horror în 2025, cu încasări în weekend la nivel mondial în jur de $194 milioane, depășind recordele anterioare, cum ar fi It din 2017. Publicul pare să primească pozitiv, în special pentru revenirea finală a lui Ed și Lorraine Warren, pentru momentele de frică autentică și pentru faptul că filmul gestionează cu respect moștenirea francizei.

Titlul Last Rites sugerează nu doar un caz final, ci și ideea de ritual spiritual, de împăcare, de „slujbe funerare” metaforice – momente în care personajele trebuie să încheie lucruri nerezolvate, să-și înfrunte vinovăția sau frica, să accepte pierderi. În special Judy Warren are un arc în care trebuie să își depășească propriile traume și frici, reflectând rolurile de mentor și părinți ai lui Ed și Lorraine. Simbolurile religioase – cruci, rugăciuni, apariții demonice – sunt folosite nu doar ca elemente de groază, ci și pentru a sublinia tema credinței și luptelor interioare.

The Conjuring: Last Rites reușește să ofere un final pe măsura așteptărilor pentru povestea lui Ed și Lorraine Warren, amestecând momente de groază autentică cu emoție sinceră și scene vizuale memorabile. Deși nu este lipsit de minusuri – ritmul inegal, unele clișee – filmul rămâne o privire puternică asupra credinței, familiei și fricii, un epilog care închide „Phase One” al universului Conjuring într-un mod respectuos și satisfăcător pentru fani. Pentru cinefilii de horror, este clar un titlu care merită vizionat pe marele ecran.